Aeroport

Am lăsat intenționat aeroportul pentru cel de-al zecelea și ultimul capitol al viziunii propuse pentru președinția Consiliului Județean. Aeroportul este cel mai amplu proiect pe care îl gestionează în prezent CJ Brașov. Totodată aeroportul este și proiectul în care eu, atât ca deputat cât și ca cetățean al Brașovului, am investit enorm de multă energie în ultimii patru ani. E un proiect pe care l-am considerat absolut crucial pentru dezvoltarea Brașovului încă de cu mult timp înainte de a intra în politică, este un proiect pentru a cărui dezvoltare am utilizat absolut fiecare instrument instituțional pe care l-am avut la dispoziție ca deputat și pentru care am scris adunat sute de pagini de pledoarii și explicații. E un proiect pentru care am contactat fiecare instituție locală, centrală sau europeană relevantă, de la primării din județ până la autoritatea aeronautică europeană, și pentru care am scris proiect de lege dedicat și depus nenumărate alte amendamente legislative. 

E un proiect pe care l-am considerat și l-am tratat tot timpul ca fiind dincolo de orice dispută politică. E un proiect la a cărui dezvoltare am orgoliul că am contribuit din plin, influențand atât parcursul său birocratic cât și componenta critică de finanțare. E un proiect pentru care n-am precupețit nici un efort de a ajuta autoritățile locale chiar dacă autoritățile locale mi-au ignorat frecvent sfatul și expertiza. E un proiect în care m-am implicat nu doar cu determinarea politicianului și cetățeanului dar si cu entuziasmul pasionatului de aviație. E un proiect la a cărui finalizare visez cu ochii deschiși de ani de zile dar pentru care încă mă tem că vom mai avea mult de așteptat. 

Iar acesta este și unul din motivele principale pentru care am intrat în această cursă electorală. Pentru că nu vreau să trăim a mia oară noi brașovenii iluzia ieșirii la liman cu două-trei săptămâni înainte de alegeri numai pentru a ne trezi apoi că a fost încă o fantezie și mai avem de așteptat alți patru ani până la finalizarea finalizării. Da, aeroportul Brașov este azi mai aproape de finalizare decât a fost vreodată. Nu, aeroportul Brașov nu va fi finalizat nici anul acesta nici anul viitor, iar dacă nu ne calculăm bine pașii următori riscăm să ne prindă și 2024 fără el funcțional. Fiindcă vreau sa fiu limpede și voi repeta ceea ce am mai spus deja public în mai multe rânduri: aeroportul Brașov nu va fi “finalizat” in ziua in care se taie panglica la terminal, sau mai  aterizează vreun avion de agrement pe pista inaugurată acum 5-6 ani. Aeroportul va fi finalizat în ziua in care prima cursă regulată de pasageri va ateriza la Ghimbav. 

Din păcate ziua aceea e mai departe de cât ar dori intensa propagandă electorală curentă să vă facă să credeți. Și asta fiindcă terminalul e doar o bucățică, foarte importantă ce-i drept, dintr-un puzzle care încă este incomplet. Și ca să fiu cât se poate de fair voi zice următoarele: am spus încă din februarie 2019 că voi fi primul care îi va strânge mâna lui Adrian Vestea dacă aeroportul va fi finalizat in 2020 așa cum a promis de nenumărate ori. E limpede azi că finalizarea in 2020 iese din discuție, dar probabil ne vom strânge mâinile la finalul lui septembrie așa cum se cuvine între candidați la finalul unei competiții electorale. Adrian Vestea are meritul de a fi pus in mișcare o serie de procese importante pentru finalizarea aeroportului, însă din păcate înclinația sa către scurtături administrative și combinatii politice riscă atât să împingă punerea lui in funcțiune până prin 2024 sau chiar mai târziu cât și să arunce județul în serioase dificultăți financiare începând de anul viitor. 

Scurtătura administrativă de care vorbesc este decizia, extrem de riscantă, de a nu construi turn fizic de control și a paria totul pe soluția turnului virtual. Combinația politică de care vorbesc e decizia CJ-ului de a construi singur aeroportul și a-l pasa apoi în concesiune. Dificultățile financiare vor veni dintr-o combinație a celor de mai sus dar mai ales din decizia de a construi un terminal aproape de două ori mai mare decât ceea ce ar fi fost necesar la Brașov în primă fază. Despre toate aceste decizii am avertizat public și din timp Consiliul Județean pe parcursul ultimilor ani. Fiecare dintre aceste decizii mai are un întreg ping-pong procedural în spate dar nu vă voi plictisi acum cu toate detaliile. 

Ce e cert este că astăzi, la jumatate de an de la izbucnirea crizei coronavirus, ne găsim într-un context aviatic global fundamental schimbat. Nimeni nu putea să prevadă pandemia, însă cocktail-ul de riscuri mari asumate excesiv de senin la Brașov ne-a adus azi într-o situație foarte delicată. Raportul de forțe între companiile aeriene și aeroporturi era oricum puternic disproporționat și înainte de pandemie. Acum însă negocierile vor fi în genunchi fiindcă aeroporturi mari și zdravene din Europa plâng după trafic. Pentru un nou-venit ca Brașovul, care trebuie mai întâi sa-si demonstreze capacitatea de a genera trafic, să mai aibă și pana fistichie cu turnul virtual in frunte va fi un handicap foarte serios. Concesiunea de asemenea e un vis îndepărtat în condițiile în care vasta majoritate a operatorilor aeroportuari din lumea asta se zbat să își asigure supraviețuirea și pofta lor pentru expansiune va fi limitată cel puțin câțiva ani. În plus suma nenecesar de mare investită în terminal limitează și spațiul de manevră financiar pe mai departe, atât pentru aeroport cât și pentru județ în ansamblu. 

Există însă și raze de soare pentru Brașov în tabloul sumbru al aviației comerciale post-covid. Pe de o parte e o mare probabilitate că regulile europene super-stringente privind sprijinul financiar de stat către aeroporturi vor fi relaxate, sau cel puțin amânate o vreme. Pachete financiare de criză deja au fost adoptate in diverse țări, inclusiv România, iar pe măsură ce apele se vor limpezi în industrie va urma cu siguranță o amplă dezbatere privind supraviețuirea întregului sector aviatic european. Pe de altă parte, întâmplarea face ca principala linie aeriană a Europei de Est, Wizzair, să fie unul dintre câștigătorii relativi ai dezastrului din aviația comercială europeană. Wizz a intrat in criză cu două mari avantaje, o poziție pe cash mult mai bună decât majoritatea competitorilor sai și expunere zero pe fiasco-ul global numit B737-MAX. Asta i-a permis ca inclusiv în condiții de maximă criză să intre pe piețe noi, inclusiv in România, iar expansiunea agresivă anunțată pentru Bacău toamna asta poate reprezenta un semn bun și pentru Brașov. 

CJ Brașov prin regia autonomă înființată trebuie să confirme urgent că liniile aeriene sunt dispuse sa aterizeze aici dirijate dintr-un turn virtual, fiindcă informațiile mele sunt că au ezitări serioase. Trebuie de asemenea să fie pregătit să își asume direct managementul operațional pentru cel puțin primii 3-5 ani de activitate. Probabilitatea de a-l concesiona decent în climatul actual este redusă. Construcția turnului fizic poate dura alți 2-3 ani. Viabilitatea activităților comerciale din cadrul terminalului va fi redusă câtă vreme virusul încă circulă. CJ Brașov are nevoie să ia decizii mature și rapide, iar dincolo de pozele lucioase cu șantierul terminalului stă o provocare de management uriașă pe mai departe. 

Consum aviație comercială pe pâine de când eram student chiar daca nu am activat niciodată propriu-zis în industrie. Urmăresc îndeaproape evoluția aeroporturilor românești de la mijlocul anilor 2000 și știu destul de bine cum au trecut și prin criza precedentă. Aeroportul Brașov poate fi un real succes și declic-ul care să așeze intregul județ pe o altă traiectorie de dezvoltare. Mai mult decât atât poate să inchege, atât economic cât și socio-cultural întreaga regiune Brașov-Covasna-Harghita. Depinde însă de deciziile pe care le vom lua în următoarele 6-12 luni dacă il vom vedea cu adevărat pus în funcțiune sau ne vom trezi c-un nou muzeu al infrastructurii irosite cum au mai fost destule altele in ultimii douăzeci de ani in România. E încă unul, și poate cel mai important, din motivele pentru care candidez la președinția Consiliului Județean Brașov!