Educație și cultură

Educație și viață culturală în județul Brașov

Dintre toate investițiile pe care le poate face un stat, puține au impact mai mare sau mai important pe termen lung decât investițiile în educație. Există o hartă celebră, harta gradului de alfabetizare in România Mare in anul 1930, care spune multe inclusiv despre disparitățile de dezvoltare de azi, aproape un secol mai târziu. Pe acea hartă, atașată in primul comentariu mai jos, zona Brașov – Covasna – Sibiu, împreună cu Banatul, conduceau detașat în indicii de alfabetizare la nivel național. E o informație care vi se poate părea irelevantă însă ea este vitală pentru povestea Brașovului educat despre care vreau să vă vorbesc azi.

Este o poveste nu doar despre școală ci despre educație și cultură in general. Este o poveste despre o tradiție cărturărească ce merge în urmă secole la noi dar și despre un județ ce înregistra acum doi ani a doua cea mai mare rată a abandonului școlar din țară. Despre un Brașov care a fost și încă este deschizător de drumuri în învățământul preuniversitar dar care se luptă să acceadă în liga întâi a celui universitar. Despre un sector cultural subfinantat cronic dar și de germenii de rezistență ai unei scene ce se încăpățanează să supraviețuiască chiar și-n condiții vitrege.

Mai puțin de 10% din bugetul gestionat de Consiliul Județean Brașov merge către educație și cultură. Asta în primul rând fiindcă CJ nu are foarte multe atribuții în această zonă. Cu excepția câtorva școli speciale nu este responsabil in nici un fel de instituții de învățământ. Administrează însă instituții culturale precum muzee și biblioteci. Și deși are mai puțină putere de decizie și decât primăriile și decât ministerele, are pârghii de finanțare în ambele domenii, chiar dacă nu poate interveni propriu-zis în actul educațional la absolut nici un nivel.

Ceea ce mă duce către centrul viziunii USRPLUS pentru activitatea Consiliului Județean Brașov in zona educație și cultură, care se sprijină pe trei piloni: nevoia de a preveni abandonul școlar, excluziunea socială și disparități majore de acces educațional din județ; nevoia de a sprijini dezvoltarea Brașovului ca centru universitar; nevoia de impulsiona scena culturală a întregului județ, atât ca obiectiv general de calitate a vieții brașovenilor, cât și ca obiectiv educațional și punct de atracție turistică. Toate trei sunt obiective cu bătaie lungă. Toate trei sunt domenii in care finanțarea CJ-ului este complementară altor investiții dar unde aportul CJ-ului poate face o mare diferență dacă este aplicat cu cap. Toate trei sunt domenii în care o deschidere către colaborare cu sectorul privat și organizațiile non-profit poate amplifica major impactul.

Să începem cu abandonul școlar și excluziunea socială a celor mai defavorizate categorii de copii. O rețea de after-school-uri organizată de Consiliul Județean în zonele cele mai sărace ale județului ar putea contribui semnificativ la rata de retenție în școală. Un spațiu curat și supravegheat, o masă caldă, și ajutor cu temele după școală pot face o diferență enormă în viața copiilor din cele mai defavorizate comunități. Organizații non-profit depun oricum eforturi individuale în această direcție în diverse zone din țară, însă un minim de finanțare și implicare a autorității publice în această direcție ar putea face o uriașă diferență pentru permanentizarea lor.

În ceea ce privește dezvoltarea noastră ca centru universitar, focusul CJ-ului trebuie să fie pe ceea ce face Brașovul atractiv pentru a-ți petrece studenția aici. Sigur că în centrul deciziei pentru un tânăr stau calitatea actului academic și perspectivele profesionale post-absolvire iar aici universitatea joacă rolul covârșitor. Însă CJ-ul poate juca un rol în tot ceea ce înseamnă viața non-academica a studentului: deficitul de locuri din cămine poate fi redus printr-o politică inteligentă de incurajare a dezvoltării căminelor private. Accesul la biblioteca publică sau facilități recreative de asemenea fac o mare diferență, iar celebrul ping-pong făcut de CJ atât cu biblioteca județeană cât și cu centrul de agrement de sub Tampa sunt doar un exemplu de proastă gestiune cu direct impact pentru studenți. Diversitatea scenei culturale poate fi de asemenea un atu sau handicap major în alegerea unui centru universitar ceea ce mă și duce mai departe la punctul trei.

Viața culturală a Brașovului poate părea simultan atât o chestiune foarte abstractă cât și o problemă relativ periferică sau elitistă. Totdeauna când se vorbește de dezvoltare se vorbește despre infrastructură, locuri de muncă, investiții, șosele, căi ferate, fabrici și uzine. Însă eu vă spun că viața culturală a unei comunități e mai importantă decât pare inclusiv în dezvoltarea ei economică și de aceea acest capitol din programul nostru pentru Consiliul Județean este strâns legat de capitole anterioare precum locurile de muncă, strategia turistică sau perspectivele economice. Brașovul are nevoie să investească aici, capitolul bugetar numit “Proiecte culturale si sportive” poate fi mărit substanțial dat fiind că pleacă de la o bază foarte joasă, iar CJ-ul trebuie să acționeze ca un seed-funder în care să finanțeze minimal cât mai multe proiecte oengistice din domeniul cultural până când cele mai bune decolează și se pot susține singure. Infrastructura culturală existentă (muzee, centre culturale, biblioteci) trebuie să devină vie și mai ales cât se poate de accesibilă și atractivă copiilor. Spațiile culturale în tot Occidentul se reinventeaza ca spații publice prin excelență iar chiar dacă momentan covidul ne ține la distanță situația curentă nu va dura la nesfârșit.

Închei aici subliniind un aspect care e mai degrabă contra-intuitiv: investițiile în educație și cultură sunt mult mai eficiente exact în perioade de criză. Și asta fiindcă în perioade de criză poți face mult mai mult cu mai puțin. Acest principiu se aplică desigur și în alte domenii, și costul lucrărilor publice de infrastructură se poate reduce pe timp de criză, însă domenii în care costul resursei umane precum educația și cultura sunt preponderente, impactul e cu atât mai mare. Și de aceea chiar și in contextul crizei coronavirus cred că e foarte important să ținem cont de această oportunitate: putem face mai mult cu mai puțin. Chiar și în condițiile in care multe din bugetele publice vor suferi cel mai probabil tăieri la anul, cred că această parte din bugetul CJ-ului poate fi menținută sau chiar crescută fiindcă chiar avem oportunitatea de a recupera teren pierdut. Și vă pot promite că dacă vom ajunge la conducerea județului vom avea înțelepciunea și hotărârea de a privi și a acționa pe termen lung.