Dezvoltarea turistică a Brașovului - strategie coerentă și un plan pe termen lung

Brașovul este una din principalele atracții turistice ale țării. Nu doar orașul, ci întreg județul generează activitate economică semnificativă în turism iar locul fruntaș legat de numărul total de turiști, fie români sau străini, e o sursă atât de venit cât și de mândrie locală pentru mulți brașoveni. Industria turistică a progresat mult la Brașov în ultimii zece ani, lucrul acesta e vizibil cu ochiul liber și nimeni nu îl neagă: diversitatea opțiunilor horeca a crescut considerabil, numărul de atracții accesibile turistului de asemenea, iar varietatea opțiunilor de a petrece o vacanță plăcută la noi e sensibil mai mare. 

Însă, o strategie coerentă și un plan pe termen lung încă lipsesc. Antreprenorii din turism pot pune pe roate individual multe din cele de mai sus. Se pot de asemenea și strânge laolaltă, precum unii au și făcut-o deja, și promova împreună fie anumite zone fie anumite sub-ramuri. Dar elemente cheie din întregul ecosistem țin prin definiție de autoritatea publică, iar dezvoltarea unui brand turistic recunoscut la nivel global pentru Brașov și construcția unui produs turistic cu adevărat matur sunt imposibil de realizat fără o colaborare strânsă între public și privat și fără un plan pe termen lung.

Prin dezvoltare coerentă și produs turistic matur mă refer la capacitatea de a ține un turist minim 7 zile într-un sejur în județ în orice anotimp. Concret să convingi turistul, român sau străin, tânăr sau pensionar, solo sau cu familie, că are cu ce-și umple timpul la Brașov într-o vacanță în care nu suntem doar un stop de o zi două pe un traseu sau un weekend la munte. Bineînțeles, nu toți turiștii caută același lucru de la o vacanță. Însă județul Brașov si zona limitrofa au norocul de a avea extrem de multe de oferit și acesta este fix motivul pentru care ar trebui să țintim să fim o destinație turistică de sine stătătoare, cum sunt Toscana, Tirolul sau Andaluzia, și nu doar o parte din brandul turistic al României. Desigur, Transilvania în ansamblu s-ar apropia mai degrabă de termenul de comparație expus mai sus, dar unde încerc să ajung este că în logica aceasta de dezvoltare ar trebui să gândim și să acționăm.

Elemente cheie dintr-un astfel de proiect sunt natural prerogativa autorității publice. Promovarea brandului turistic Brașov sau Transilvania este apanajul autorității publice fiindcă de pe urma sa beneficiază toți operatorii din industrie. Infrastructura de transport necesară e apanajul autorității publice. Atât cea de a ajunge din exterior aici (precum aeroportul sau autostrăzile), cât mai ales cea de mișcare în interior. Un cuplu aflat intr-un sejur liniștit la Viscri trebuie sa poată da o fugă pentru o zi de shopping la Brașov dacă asta își dorește. Un grup de backpackeri veniți în principal pentru cafenelele Brașovului trebuie să poată da o tură de o zi sau două in munții Făgăraș. O familie cazată la Bran trebuie să poată ajunge facil la o zi de dat cu barca pe Olt. Un grup de școlari aflat la ski la Predeal trebuie să poată ajunge ușor la un parc de distracții de lângă Brașov. Și toate astea pe un transport public eficient și predictibil.

O serie întreagă de discuții se nasc și despre cum echilibram turismul intensiv din anumite zone cu prezervarea liniștii și sălbăticiei din altele. Bucegiul și Făgărașul sunt povești foarte diferite. Zona Branului și satele săsești de după Rupea de asemenea. Poiana Brașov și lunca Oltului la fel. Weekendul urban, eco sau de adrenalina sunt de asemenea povești diferite. Gastronomia, tradițiile etnice sau agricole, boutique hotelul de centru vechi sau șura rustică de țară, toate au propriul lor potențial. Sectorul privat va găsi căi să le valorifice pe fiecare, însă e rolul autorității publice să creeze cadrul ca ele să se integreze armonios, nu să creeze talmeș balmeș peste tot. Cât și unde dezvoltăm, cât și ce protejăm?

Pentru toate astea trebuie un plan coerent realizat în urma consultării reale a celor implicați în și afectați de industria turismului. Un plan pe 10-20 de ani. N-am să vă spun că l-aș avea pe tot, pentru că ar fi o minciună. Dar în termenii aceștia gândesc, planific și voi acționa. Despre elemente punctuale din el vă voi povesti în detaliu în săptămânile următoare. De exemplu, cred că singura soluție de a păstra domeniul schiabil al zonei cât de cât competitiv e să legăm prin cablu și prin pârtii Postavarul de Predeal, iar apoi mai departe Valea Prahovei. Cred că Făgărașul are o șansă reală de a deveni unul din cele mai importante parcuri naturale ale Europei așa cum, păstrând proporțiile, e Yellowstone-ul în America. Cred că amestecul de tradiții culinare ale satelor săsești, secuiești și românești pot fi baza unui pui de turism toscan pe dealuri molcome. Cred că Brașovul are nevoie să investească în scena sa culturală pentru a deveni cu adevărat o destinație urbană de calibru.

Dar repet, pentru toate astea e nevoie să gândești și să acționezi pe termen lung. Criza covid19 creează o grămadă de provocări în industria turismului dar va crea și oportunități de la un punct încolo. Prioritatea imediată e să proptim un domeniu devastat de criză și să ne asigurăm că reușim să compensăm cât de cât pierderea turiștilor străini cu fluxul de turiști români. Însă e vital să gândim de pe acum ce fel de destinație vrem să fim peste 10-20 de ani. La final e rolul autorității publice să pună în mișcare rotițele pe care antreprenorii nu le pot mișca de unii singuri: o promovare unitară cu bătaie lungă, o infrastructură de mobilitate pentru turiști, un cadru de reglementare predictibil pentru operatorii din horeca, toate după un plan pe termen lung agreat de pe acum. Asta e ceea ce cred eu c-avem nevoie și de aceea strategia turistică va fi una din principalele mele priorități in calitate de președinte CJ.